Un film despre pieirea iubirii
Pentru a-si pune in aplicare capodopera, i-au trebuit vreo sapte ani producatorului si scenaristului Derek Cianfrance. Sapte ani, ca-ntr-o poveste. Povestea facerii acestui film atit de frumos este insa una despre ignoranta si dezinteresul americanilor fata de storiuri autentice, cu mesaj puternic si real, nealterat de singe si efecte speciale. De teama unui esec, timp de sapte ani, dupa cum a consemnat presa americana, nici o casa de productie nu a acceptat oferta lui Derek Cianfrance. Recent, filmul a fost lansat la cinematografe. Am vazut acest film superb intr-o sala aproape goala. Nu stiu daca are sanse sa adune cupluri nici macar de Valentine’s Day, acest poem despre pieirea iubirii. Dar in ciuda faptului ca nu a primit nici un premiu la Globul de Aur – unde privilegiatul a fost filmul despre Facebook – Blue Valentine are cronici bune si importante. National Public Radio, BBC, The New York Times, i-au adus elogii. Ryan Gosling (cunoscut din “The Notebook”) si Michelle Williams (rol important in Brokeback Mountain) construiesc un cuplu dramatic, cu mult nerv. Povestea lor este extrem de autentica si de realista. Nici un ton nu suna fals, nici un cuvint si nici o tacere nu sint in plus sau in minus. Totul este cum nu ar trebui sa fie: iubirea apare, creste si se destrama. Ceea ce altadata era atractie, devine repulsie si dorinta de fuga. Ceea ce inainte era dorinta de intimitate in doi, acum este dorinta de singuratate. Doar pentru ea. Insa ce folos ca el iubeste ca in prima zi? Cei doi traiesc acum pe frecvente diferinte. Ea munceste, face cariera, pierde placerea de-a trai. El ramine un romantic incurabil, familist convins, dezinteresat de a avea o cariera, boem, un fel de pierde vara. Dar el ramine fidel bucuriei vietii. Este tandru si afectuos, nu isi neglijeaza niciodata fetita sau nevasta. El este cel neglijat, respins, frustrat. Si totusi, nu poti arata cu degetul vinovatul. Pe cine sa acuzi pentru cum evolueaza sentimentele? Cite cupluri similare cunoasteti? Cite variatiuni pe aceeasi tema? Si totusi, filmul nu are stereotipii, nu este cliseistic, ci are prospetime atit in emotia iubirii, cit si in crisparea urii. Sau, cum spune cronicarul din “The New York Times”, “are transpiratie, fum de tigara si sex. E fierbinte si trist”.
(Articol publicat in luna ianuarie 2011 in Iasi 24 fun)
